ADRIAN SUCIU

CUTREMURE ȘI FEMEI

La incendii și inundații, iubesc femei orfane,

cu picioare de lemn și mânere potrivite. Ele

nu vor nimic. Doar la cutremurele mari vor ele.

Când umblă câini împingând cărămizi

și bărbați târând praf după ei. Le port la înmormântări,

miresele mele sinistrate, inundate, arzând. Înghesuit

între cutremure și femei, bolnav și singur,

cobor în lume pe un râu ca o panglică aniversară.

LUCIAN ALECSA

Costel Zăgan

Adrian Alui Gheorghe

13h

Astăzi ar fi fost ziua de naștere a poetului și prozatorului botoșănean Lucian ALECSA ...! A plecat prea devreme, grăbit, de parcă avea de semnat ceva condici prin ceruri. Au rămas cărțile lui, au rămas amintirile și ceva prieteni, risipiți peste tot. Să îl evocăm pre limba poeziei sale!

___________________________

Mi-am adunat cele trebuincioase

Zicându-mi

Că moartea o să-mi dea un răgaz

Să număr firele de nisip din ochii mării

m-am urcat pe un val cu spumă albastră

cu picioarele adâncite în mine

să nu-mi ud tălpile

nu ştiam de unde să încep numărătoarea

aşa că m-am aruncat în primul vârtej

şi-am dat peste un albatros

ce încerca să-şi ia zborul spre adâncuri

în loc de nisip am dat peste mii de ochi

ce mă priveau miraţi

spre seară priveam la trupul meu mort

ce încerca să ajungă la mal

HORAŢIU IOAN LAŞCU

aş vrea să fiu erou

acum ştiu - un poet este un om în permanentă primejdie din el

rămâne ceva asemenea prafului din cutia de scrisori (numai

din când în când o femeie ca o stea de mare

tulbură această certitudine această nelinişte acceptată)

mărul putred aruncat celei mai frumoase este singurul său rost dar

când atât de mult am căutat cuvântul care taie şi spânzură

fără de care moartea mea ar fi moartea lumii întregi...

aş fi vrut să fiu un erou

un erou adevărat şi cât

cât de frumos v-aş fi minţit atunci

OCTAVIAN SOVIANY

Din ÎNTÂMPLĂRILE CĂRTURARILOR

XXX

Distinșii mei amici vă voi pofti

În seara asta-n jurul mesei mele

În numele divinei geometrii

Să devorați triunghiuri isoscele

Desigur fiecare câte trei

Din cele multe trase în frigare

Ca niște devotați învățăcei

Lăsând în străchini doar o bisectoare

Cu care servii se scobesc în dinți

În timp ce pun mesenilor în blide

Dreptunghiuri acrișoare și fierbinți

La flama lumânării perpelite

Ce le veți hăpăi apoi de zor

Cu ochii și cu fălcile deodată

De pentagoane însă vă implor

Să nu se-atingă nicio invitată

Chiar dacă sunt gătite de Euclid

Și împărțite-n doctorale porții

Să le mai ia din gustul lor arid

Gustați în schimb sublimele proporții

Turnate-n vase-aduse de la Ur

Spre-a scufunda-n delicii comesenii

Unde produsul mezilor - vă jur! -

Este egal cu cel ce-l dau extremii

Iar ca desert / superb și decojit!/

O să primiți un mare tetraedru

Să plece fiecare mulțumit

Și dacă e posibil mai geometru

Spre dormitorul unde veți dormi

Feriți de toate ceasurile rele

Și-n numele divinei geometrii

Închiși frumos în cercurile mele   

SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA! - Costel Zăgan: BOTOȘANI ÎN VERS LIBER ȘI PIX ÎN METRU ANTIC - Co...

SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA! - Costel Zăgan: BOTOȘANI ÎN VERS LIBER ȘI PIX ÎN METRU ANTIC - Co...: 1. DUMITRU IGNAT MĂ DUC SĂ ÎNTÂMPIN Astăzi e o zi înaintea altei zile, un eșec înaintea altui eșec; timpul se fragmentează numai pentru a în...

Costel Zăgan

O ZI CÂT O POEZIE

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire  

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar  

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian 

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri  

Costel Zăgan

 , 

Cezeisme II

  

6Tu, Serafic Monica, Claudia Stejar şi alţi 3

3 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

0 comentarii

Activ

Scrie un comentariu...