JUNGLA DIDACTICĂ

Costel Zăgan

Autoritate versus indiferență

nova didactica

jungla de la școală

măria sa leul

pardon

elevul

în fine

și-a instalat

tronul

pe

catedră

profesorii pisoiașii educației naționale

își admiră plictisiți capodopera

nu le vine să creadă

că pot să se retragă din scenă

cu tot cu rațiune

și să toarcă liniștiți

blană lângă blană

măcar

până trece coșmarul acesta didactic

surpriză

însuși leul

își ridică laba în semn de respect

noapte bună părinți

COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, EDITURA AXA, BOTOȘANI, 2014

EREZIA MÂINII DREPTE

Costel Zăgan

 Pornește absența spre noi

demarează în trombă singurătatea

marea singurătate zeroul absolut

așteptat(ă) de toți

hulit(ă) cu harfa și flautul fermecat

suflet somnambul

cărat cu trenul de marfă al disperării

totuși

cureaua de transmisie a divinității

pe la hopurile etice

își mai face simțită prezența luminoasă

cad din pat în pat

din lac în puț

brusc

din crăpăturile inexistenței ies la suprafață

primii monștri ocazionali marfă ieftină promoțională

picioare pline de noroi stelar bâjbâiesc după ajutor

cadavrul lui Dumnezeu duhnește a nemurire cale de-o poștă

Doamne unde duce mâna mea dreaptă

roua îmi fierbe pe buze

soarele îmi răsare

printre

dinții încleștați

de

ură

Costel Zăgan, EVADAȚI DIN IARNĂ, 2018

 

EREZIA ÎNGERULUI CU O SINGURĂ ARIPĂ

Costel Zăgan

O poezie ca un fluviu învolburat

de gingașe bulboane cu valuri în

spăimântătoare de tăcere firma

ment unde faci nudism în fiecare

poezie prăjundu-te la stele negru

ocazional scoțând din minți simul

tan dragostea și moartea hai că 

ți-am făcut-o și de data asta fru

moaso am coborât prin față și m

-am înălțat pe la spate te rog pune

mâna pe aripa mea de plumb se

mișcă sau nu

EREZII SECOND HAND, 2014 

EREZIA DE-A FI EMINESCU

Doar atât Să existăm eminescian Căci

unde-ajunge nu-i hotar Nici ochi spre

a cunoaşte Şi vremea-ncearcă în zadar

Din goluri a se naşte Vreme trece vre

me vine În prezent le-avem pe toate Dar

de-a lor zădărnicie Tu te-ntreabă şi so

coate Pot să mai reînviu luminos din el

ca Pasărea Phoenix O nu credeam să-nvăţ

a muri vreodată Codrule codruţule Numai

cuvintele limbii române tac despre mine

Restu-s somnoroase păsărele Doamne ca să

pot să mă trezesc odată Pe mine mie redă-

mă Doar atât

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă

INFABILA EREZIE A EDUCAȚIEI

Nasc și la Moldova dascăli zău

am văzut măcar unul înconjurat

precum Socrate de invidia celor șap

te minuni ale lumii moderne admi

ră și taci mi s-a spus prostia are

cuvântul la orice oră din zi și din

noapte prin urmare nu pot îmi

iau steaua de coadă și-o azvârl

cale de-un poem citiți și bucu

rați-vă ați amânat Apocalipsa

c-un zâmbet

Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014