Primăvară primăvară
vaca mea imaginară
Cum răsare soarele
sar pe tine florile
Să-ţi (s)mulgă cântările
din tuspatru zările
Costel Zăgan, HIPERBOLE BLITZ, 2005
Îţi speli autoportretul în apa transparentă
a emailor matinale Ce-ai pierdut şi ce-ai
câştigat odată cu insomniile lunii prece
dente Ce dragoste te-a călăuzit totuşi pâ
nă la capătul nopţii Şi ce dacă pământul
e suprapopulat cu proşti Au şi ei misiunea
lor divină Lasă-i în pace şi mergi mai de
parte Prostia care nu te omoară te-ar pu
tea face mai inteligent Zău Şi nu mai aştep
ta zadarnic răspunsul la întrebarea zilei Oa
re Dumnezeu va încerca iar să se sinucidă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Împingi prăpastia spre cer
mișcă-ți fundul hahaleră
doar un munte îți mai cer
ia-ți în schimb această eră
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Costel Zăgan Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mări...