SĂGEATA VIEȚII

Costel Zăgan

Gata de lansare

poetul se dezbracă

care pe care

și artă și arcă

Poetul se dezbracă

poetul se scufundă

sub ceruri parcă

undă sub undă

Poetul se scufundă

care pe care

viața-i o rundă

gata de lansare

Poetul se dezbracă

de moarte parcă

Costel Zăgan, CEZEISME II

FREAMĂT

Costel Zăgan

FREAMĂT

 Noaptea dormi acasă

noaptea asta e aiurea

caut-o dacă nu-ți pasă

perna ta este pădurea

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

PRICINA LUCEAFĂRULUI

Eminescu-i condamnat

poezia o să ardă veșnic

ca de la femeie la bărbat

arde cerul într-un sfeșnic

Poezia o să ardă veșnic

marea-l plânge în altar

întru al tăcerii pomelnic

îngerul dă frunza cu var

Marea-l plânge în altar

ca de la femeie la bărbat

altfel Doamne toate par

Eminescu-i condamnat

Poezia o să ardă veșnic

floarea de tei doar petic 

Costel Zăgan, CEZEISME II

ÎNAINTE ȘI DUPĂ

Costel Zăgan

acum 4 ani

Activ

Costel Zăgan

S

n

e

o

o

s

t

d

r

p

l

i

g

i

0

 

0

i

u

8

2

u

l

5

1

5

u

0

6

a

t

7

a

2

i

2

m

a

m

2

h

2

h

 

5

1

c

4

g

s

c

4

0

4

m

6

5

6

1

8

  · 

Distribuit pentru: Public

Pagina Costel Zăgan

n

t

r

e

d

o

s

o

S

p

0

2

h

s

1

3

t

9

2

1

 

l

i

7

f

i

m

0

m

u

a

9

u

2

f

6

8

c

9

7

h

7

 

1

g

g

7

c

6

9

m

f

3

0

g

a

l

a

0

c

  · 

ÎNAINTE ŞI DUPĂ

După cine-ntoarce capul floarea

pentru cine înfloreşte ea

într-o scoică se preface marea

ca să-nchidă valu-n ea

Pentru cine înfloreşte ea

stele-n valul cel albastru

dar oricât ar fi de grea

noaptea mai înalţă-un astru

Stele-n valul cel albastru

într-o scoică se preface marea

ca bătrânul cel sihastru

după tine-ntoarce capul floarea

Pentru tine înfloreşte ea

nesfârşit de dragă dragostea

Costel Zăgan, CEZEISME II

PRIMA A DOUA

Costel Zăgan

 Zveltă ca un spic de grâu

și mai tandră decât roua

înghit soarele candriu

și mă dau iar tuturora

Și mai tandră decât roua

Doamne cine poate fi

cad pe capul multora

nopțile din zori de zi

Doamne cine poate fi

înghit soarele candriu

pe ritmul lui do re mi

zveltă ca un spic de grâu

Și mai tandră decât roua

poezia mea de-a doua

Costel Zăgan, CEZEISME II

Costel Zăgan

CARATELE UNEI NOPȚI DE IUBIRE

Mâinile când te visează

dragoste fără hotar

tu eşti îngerul de pază

te ating şi flori răsar

Dragoste fără hotar

infinitul te-nconjoară

însă totul e-n zadar

numai foc şi numai pară

Infinitul te-nconjoară

tu eşti îngerul de pază

dar te pierd a câta oară

mâinile când te visează

Dragoste fără hotar

te găsesc te caut iar

Costel Zăgan, CEZEISME II

TĂCERE-N DOI

Costel Zăgan