sâmbătă, 25 septembrie 2021

SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA! - Costel Zăgan: UNIVERSURI PARALELE

SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA! - Costel Zăgan: UNIVERSURI PARALELE: MAI MULT SÂNGE Sunt poet n-ajunge Costel Zăgan

SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA! - Costel Zăgan: NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA! - Costel Zăgan: NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS: Frunzele versuri spre toamna Costel Zăgan

SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA! - Costel Zăgan: PIERDUT PRINTRE FRUNZELE TOAMNEI

SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA! - Costel Zăgan: PIERDUT PRINTRE FRUNZELE TOAMNEI:   PIERDUT PRINTRE FRUNZELE TOAMNEI Amintiri de nisip îmi curg printre degete Clipă după clipă frunză după frunză Brusc un tablou mă izbește ...

SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA! - Costel Zăgan: CÂNTARUL DE DIMINEAȚĂ

SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA! - Costel Zăgan: CÂNTARUL DE DIMINEAȚĂ:  Românul nu-i mai bun, dar nici mai rău decât orice cetățean al lumii. Costel Zăgan, Inventeme

SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA! - Costel Zăgan: SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA!

SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA! - Costel Zăgan: SĂRUT MÂNA, ROMÂNIA!:   Sunt o verigă tricoloră în lanțul lumii infinit și doar o mână mă adoră de care sunr înlănțuit Costel Zăgan, Axiomele lui Don QUIJOTE

miercuri, 22 septembrie 2021

luni, 20 septembrie 2021

ARTHUR RIMBAUD


(De fericire steaua plânge)

La ureche-ţi plânge steaua -

Infinit de sus şi până jos;

- Sânii îşi ridică neaua -

La rănitul de frumos!

poezie de  din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan

duminică, 19 septembrie 2021

AUTOPORTRET CLANDESTIN

 AUTOPORTRET CLANDESTIN

Costel Zăgan
Sunt mai bătrân ca tine mamă
chiar dacă-ai fost copilă-odată
din alte vremi parcă mă cheamă
poate-un băiat ori poate-o fată
Chiar dacă-am fost copil odată
Doamne vremea-a stat pe loc
dacă cineva când strigă tată
inima din piept e gata să ia foc
Vremea Doamne-a stat pe loc
din alte stele cine te cheamă
dacă să fii copil nu-i un noroc
sunt mai bătrân ca tine mamă
Căci tu ai fost copilă-odată
și azi mă strigi pe nume tată
Costel Zăgan, CEZEISME II
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Costel Zăgan

POEZIA KILOMETRU ZERO

 Poezia kilometrul zero

Tot
mai
indiscretă
Liniştea
La
sfârşitul fiecărui
poem
Mai
rupe
câte-o
bucată
Din
cutia
Pandorei
Costel Zăgan, Poeme infracţionale

0

sâmbătă, 18 septembrie 2021

AMAR DE TOȚI ȘI DE TOATE

 

Amar de toți și de toate
Costel Zăgan
Un lampagiu în mintea mea
mai suflă vai în câte-o stea
că-i dimineață ori târziu
c-am apucat sau nu să scriu
Eu suflu-n cer că e fierbinte
și poate îmi aduc aminte
pe lumea asta eu ce caut
de scriu sonete doar la flaut
Tăcerea cântă la pian
și eu nu pot să-i dau un ban
că punga mea precum se știe
e goală rău și e zurlie
Și către cer cu fața-n sus
prietenii cu toți s-au dus
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Salutul Zilei - Costel Zăgan: ASTĂZI VĂ SALUT CU:

Salutul Zilei - Costel Zăgan: ASTĂZI VĂ SALUT CU::  Și totuși, aici este tot farmecul: nici arta nu-i perfectă! (Costel Zăgan, Inventeme)

luni, 13 septembrie 2021

ÎNDRĂGOSTIT LA DRUMUL MARE

 Costel Zăgan

Că poftesc la trupul tău
şi-am ieşit la drumul mare
dar îţi spun iubito zău
am doar stele-n buzunare

Am ieşit la drumul mare
am cosit şi-un lan de astre
dar nu m-am atins de soare
nici de zările albastre

Am cosit şi-un lan de astre
dar îţi spun iubito zău
astea-s patimile noastre
eu poftesc la trupul tău

Şi-am ieşit la drumul mare
ca să-ţi fur o sărutare

CEZEISME, 2008 

PRIVIGHETOAREA DIN PUMNI

 Cântecul miracol plânge

dintre picăturile de sânge

Costel Zăgan, Distihuri rebele



CREDO 

Nu-mi

doresc
gloria

Ci
dragostea

Nu
vreau
fericire

Ci
poezie

Fie
ca
dragostea


fie
gloria
mea

Fie
ca
poezia

Adevărata
fericire
să-mi
fie

Costel Zăgan, Poeme infracţionale 

IREAL ITINERANT

 Dezbracă teii de floare

trupul tău prea ireal
trupul tău de fată mare
înflorind pe-al nopţii val

Trupul tău prea ireal
care totuşi parcă este
nufăr tragic tras la mal
dintr-o magică poveste

Care totuşi parcă este
trupul tău de fată mare
pe pământ ultima veste
dezbracă teii de floare

Trupul tău ca o poveste
care nu-i atunci când este

Costel Zăgan CEZEISME, 2008 

VÂNZĂTOAREA DE NINSORI

Costel Zăgan

Cum te dezbraci copacii dau în floare
și simt în piept văpaia unui crin
de la zăpada sufletul se-aprinde oare
când te privesc și mor câte puțin

Și simt în piept văpaia unui crin
și trupul parcă-i flacără străină
între prea mult și iată prea puțin
ești noaptea devorată de lumină

Și trupul parcă-i flacără străină
de la zăpadă sufletul se-aprinde oare
și cine pentru cine dă lumină
stă noaptea sub această întrebare

Cum te dezbraci copacii dau în floare
de parcă i-ar aprinde o ninsoare

CEZEISME, 2008 

  SURPRIZA


  ABSOLUTULUI

Îți mai

amintești

iubito


Prima

noastră

noapte

de

dragoste


Din delicatețe

însă


Nimeni

n-a

murit


Costel Zăgan, Ode gingașe

 A CÂTA OARĂ

Absența ta iubire mă omoară

Costel Zăgan, Universuri paralele


Costel Zăgan Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mări...