Costel Zăgan

TĂCERE-N DOI

Ce poezie frumoasa eşti iubito
te-aş învaţa pe dinafară
dar mă încurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la ţara

Ţi-aş învaţa pe dinafară
şi părul şi gâtul şi buricul
şi încotro nemaiavând de primăvară
aş recunoaşte c-am descoperit nimicul

Ce poezie frumoasă eşti iubito
şi eu ce norocos am fost
când tăcerea am zdrobit-o
şi-am priceput că toate au un rost

Şi aia şi aceasta şi aceea
ce chestie perfectă e femeia

(Costel Zăgan, Cezeisme, 2008)