marți, 21 decembrie 2021

CU POETUL ÎN BRAȚE

de dragoste, toată ziua de dragoste
mai arde-i și tu un poem cu aliură,
cu garderobă mai filosofică,
amestecă un pic de Spinosa
colorează cu nițel Descartes,
iar deasupra, pune muștarul unei concluzii
contemporane, să te țină la zi
în otgonul și fisticul ideii

de dragoste mereu, ce naiba, 
îți citesc un poem care începe serios,
chiar încruntat aș zice, și zdrang
n-ajunge bine la jumătate
că un vers îți sare-n piept, îți 
bagă mâna-n sutien,
te pipăie, te mușcă, te ciupește
scoate tot de pe tine
și rămâi goală goluță

na, cearcă de mai citește
cu poetul în brațe
ca o nălucă peste tine

LUCIAN AVRAMESCU, BUNĂ SEARA, IUBITO, 1989

DELICATĂ CERTITUDINE

Român fost român
nimic vai mai grav
istorie rănile rămân
șterge ochii de praf

Nimic zău mai grav
nimic zău mai blând
doar de tine bolnav
și rătăcit în cuvânt

Nimic zău mai blând
istorie rănile rămân
Doamne în cuvânt
român fost român


Nimic zău mai grav
dar de patria bolnav

Costel Zăgan, CEZEISME II

joi, 16 decembrie 2021

ZĂGANIADA GOLGOTA MEA

Ia laba de pe Luceafăr
bastonul e-n buzunar
dar poetul este teafăr
prostia-i fără de hotar


Bastonul e-n buzunar
vipușca e fără minte
cascheta bună în par
geaba-n pungă cuvinte

Vipușca e fără minte
dar poetul este teafăr
stelele cerul fierbinte
ia laba de pe Luceafăr

Bastonul din buzunar
de nimic nu are habar

Costel Zăgan

miercuri, 15 decembrie 2021

ÎN CĂUTAREA UNEI POVEȘTI DE CRĂCIUN

M-am trezit cu ochii

plini de viscol

şi de

ninsori de legănat copilăria

Brrr Doamne

ce iarnă imaginară

cu

mâinile înmănuşate-n versuri

cu

haine călduroase de sonete

şi

căciuli trase

peste ochii copilăriei

ninge

pastel de Crăciun

  

luni, 13 decembrie 2021

- Acasă la Costel Zăgan -: UNIVERSURI PARALELE

- Acasă la Costel Zăgan -: UNIVERSURI PARALELE:  FALSIFICATORUL DE DESTINE Mă vizează și pe mine Costel Zăgan

- Acasă la Costel Zăgan -: NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

- Acasă la Costel Zăgan -: NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS:   SĂNĂTATEA BOALA MEA Izolarea face diferența Costel Zăgan

- Acasă la Costel Zăgan -: CARTEA VIE

- Acasă la Costel Zăgan -: CARTEA VIE:  Cu tăceri o mie Costel Zăgan, Universuri paralele

ÎN CĂ(U)TAREA CĂRȚII - Costel Zăgan: ADRIAN ALUI GHEORGHE

ÎN CĂ(U)TAREA CĂRȚII - Costel Zăgan: ADRIAN ALUI GHEORGHE:  ZUGZWNG SAU STRADA CU O SINGURĂ IEȘIRE, 2018 ***- Bem în sănătatea dumneavoastră ca să ne-o stricăm pe-a noastră!

DEȘTEAPTĂ-TE, COSTEL ZĂGAN!:  PARAFRAZĂDacă Nichita ar înviace poezie Doamnece ...

DEȘTEAPTĂ-TE, COSTEL ZĂGAN!:  PARAFRAZĂDacă Nichita ar înviace poezie Doamnece ...:   PARAFRAZĂ Dacă Nichita ar învia ce poezie Doamne ce poezie Costel Zăgan
NICHITA
Poetul
cu
îngerul
în
mână
Şi
lumea
ca
o
Biblie
Deschisă
la
Apocalipsă
Nimeni nu citeşte
Nimeni
nu
comentează
Fiecare
îşi vede
(ne)liniştit
de
moartea
lui
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE
Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

duminică, 14 noiembrie 2021

 CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ


 

 Coordonatele spaţiale


     Pe  "Calea Naţională", strada ce străbate longitudinal satul natal al lui Dio, în spatele şcolii noi din localitate şi vis-a vis de mumia fostului cămin cultural- se află o căsuţă modestă şi cochetă.

    Care se pierde printre pomii şi salcâmii încă în floare. Casa este împrejmuită, împreună cu ogradă unde locuieşte un covor consistent de iarbă, de un gard de scândură  de aceeaşi culoare ca şi iarba.

   Deschid o portiţă de fier forjat. Culoarea, bineînţeles, tot verde. Deci, liber, pot înainta! Dar!

   Un câine, rău (!) îţi avertizează, printr-un lătrat scurt, stăpâna. Un intrus vrea să tulbure apele.Prezentului. Sau, poate , ale trecutului ? Cine ştie ?!


Coordonate temporale


     Un intrus, care, aproape de miezul fierbinte al verii anului 2000, vrea să "convoace" amintirea unei zeiţe! (Ce altceva ar putea fi, gimnasta botoşăneancă de talie mondială SIMONA AMÂNAR?)

    Să-i invoce, retoric şi precis, copilăria ! Verile şi iernile petrecute de Simona la bunici.

    Din apele prezentului se încheagă chipul bunicii, Ecaterina Amânar. Vorbele ei curg domol ca apele pârâului din apropierea casei:

- Cum spuneam, VASILE, tatăl Simonei, este singurul meu băiat. Ceilalţi copii ai mei sunt cinci fete : Ileana, Maria, Ştefania, Eugenia şi Angelica.

- Simona Amânar, nepoata matale, are mulţi verişori ?

- Cele cinci fete ale mele au douăzeci şi patru de copii! Băieţi şi fete.

- Locuiesc toţi aici ?

-Nu.


 

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (117)


revista EXTEMPORAL LIRIC: Costel Zăgan: Mâinile se roagă mângâind iubito

revista EXTEMPORAL LIRIC: Costel Zăgan: Mâinile se roagă mângâind iubito: Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă doare Despre sânii tăi în fl...

revista EXTEMPORAL LIRIC: Costel Zăgan: Înălțare la inimă

revista EXTEMPORAL LIRIC: Costel Zăgan: Înălțare la inimă:                Liniște Dumnezeu se roagă în noi (Costel Zăgan, POEME INFRACȚIONALE, 1995) ...

vineri, 5 noiembrie 2021

 Vă propun o tânără poetă : ALINA HRISTEA

Ultimatum

 

 

Îmi reazăm capul gol și chel,

părăsit de cuget și simțire,

pe dragostea ta, brav fiu,

să nu-mi lași sufletul să-mi fie

îngropat de viu.

 

Privește cum rugina

lăcomiilor de neam

mă roade și te roade,

 că vlagă-n mine n-am.

 

N-am cerut slăvire, nici ramului

nici omului,

nici cântece triste, foșnete de jale.

 

Cer să-ți privești izvorul,

adâncilor simțiri,

nu caimacul apelor stătute în mâinile tale.

 

În clipa asta, iată, îți cer prietenia,

că n-am eu, Spirit Viu, să mor,

n-am să plec cu fața-ntoarsă

pribeag, privind-ți sec melancolia.

 

Prinde de Soare, dă-i corbii la o parte,

curăță, adânc, cu fier încins,

Că-n tine Focul Viu zace-aprins.

Pân-atunci aud...deși n-aș vrea,

cum se stinge cântul din străfund,

cobor adânc în noi. 

 

Să stau la sfat cu sufletul

și văd ce mare-i bezna în profund.

 

Risipită ar fi, de-i vrea

de-o simplă fâlfâire

din aripile-ți albe, firave, amorțite...

 

Mă semnez cu fir de strigăt,

Patria ta!


 EXCURS ÎN UNELE ORGANE INTERNE

     Totul trece prin stomac : o aserţiune a cărei gravitate Dio avea s-o constate abia la jumătatea drumului. Care drum duce probabil nicăieri. Însă contează oare destinaţia încât asperităţile inerente să se cioplească singure? Mai că nu aş crede.  Dar!

   Merg şi plâng. Total nebărbăteşte dar nu am ce face. Trebuie să înaintez şi trebuie să-mi descarc emoţiile : pe unde apuc şi eu : ochi sau gură! Aşa că merg în continuare printre lacrimi şi stânci. Înot sub nivelul mării interioare. Sparg stelele de mare ca pe nişte nuci.

   Poftim : aceasta este inima. Inima tristeţilor mele. În ea s-au îndesat toate : naşterea dragosta şi moartea! Probabil că am o inimă mare, nu-i aşa , domnule cititor! Şi încăpătoare, doamnă cititoare? Şi gingaşă, ca o fetiţă de grădiniţă?

   Ba este o inimă imposibilă!

Plină de mofturi a la Caragiale şi de incuri stil Nică al lui Creangă!

   Aşa că mai bine cară-te , mister Dio, în stomacul social al singurătăţii! Acolo nici nu te deranjează nimeni, nici nu deranjezi. Eşti singur : tu şi melancoliile tale pestilenţiale : educaţia, căsătoria, crizele de nervi şi crizele politice, cursurile şcolare, cursurile despre cum să nu înnebuneşti într-o zi fără nicio  leţcaie, coşmarul că ai moştenit o avere fabuloasă cu care să-ţi poţi achita în fine toate ratele bancare , rămânându-ţi şi de-o pâine şi doi covrigi (unul pentru tine , iar celălat bineânţeles pentru consoarta

rămânându-ţi şi de-o pâine şi doi covrigi (unul pentru tine , iar celălat bineânţeles pentru consoarta ta, care cică nu mănâncă pentru a-şi mai ajusta silueta!-Minciuni gogonate! Nu mănâncă pentru că salariul ăsta aşa împuţit cum e nu existe de-o zi, de-o săptămână, de-o lună, de-un an, de-un deceniu!

   De fapt,  de douăzeci de ani!  )


     O viaţă de om, doamnelor şi domnilor! O viaţă de om pusă în slujba nimicului!

Nu prea îmi convine concluzia acestei sumare autoevaluări , dar n-am încotro!

    Şi tocmai acum când sunt gata să fiu elimenat prin anusul social : lumea nu mă mai vrea! Mă redă, pur şi simplu, sub formă de excremente social, Universului, Marelui Nimec!

    Din nimic am venit, în nimc mă voi întoarce. S-a încheiat circuitul nimicului în natură! Punct.

    Atât?

    Poate că foamea nu-i în noi, ci în Univers. El ne mănâncă: secundă cu secundă şi an după an. Implacabilă,moartea ne pândeşte din prima clipă de viaţă. Ne ajută chiar să creştem, ne pregăteşte cu grijă pentru marele ospăţ final.

    Asta este : şi moartea-i un stomac ! Da, cred că moartea-i stomacul universului !

Poftă bună!



Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (111)


M-AM RĂTĂCIT

 Căutând cerul

Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS


miercuri, 3 noiembrie 2021

- FIR-AR SĂ FIE DE CIVILIZAȚIE 


Domnule maior acuma iar 

mă tratezi ca militar
însă boala asta-i deasă
din mine nu vrea să iasă.
Eşti mata cică expert
însă oul fiert e fiert
nu mai face niciun pui
în ograda nimănui.
Domnule maior ceva-ceva
are dracu-n treaba mea
şi să vezi că nu mi-e frică
îi donez o rămurică.
Domnule maior viaţa-i butoi
plin cu pulberea din noi.
Costel Zăgan, Cezeisme II (28 noiembrie 2016)

Costel Zăgan Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mări...