CU POETUL ÎN BRAȚE

de dragoste, toată ziua de dragoste

mai arde-i și tu un poem cu aliură,

cu garderobă mai filosofică,

amestecă un pic de Spinosa

colorează cu nițel Descartes,

iar deasupra, pune muștarul unei concluzii

contemporane, să te țină la zi

în otgonul și fisticul ideii

de dragoste mereu, ce naiba, 

îți citesc un poem care începe serios,

chiar încruntat aș zice, și zdrang

n-ajunge bine la jumătate

că un vers îți sare-n piept, îți 

bagă mâna-n sutien,

te pipăie, te mușcă, te ciupește

scoate tot de pe tine

și rămâi goală goluță

na, cearcă de mai citește

cu poetul în brațe

ca o nălucă peste tine

LUCIAN AVRAMESCU, BUNĂ SEARA, IUBITO, 1989