M-am trezit cu ochii
plini de viscol
şi de
ninsori de legănat copilăria
Brrr Doamne
ce iarnă imaginară
cu
mâinile înmănuşate-n versuri
cu
haine călduroase de sonete
şi
căciuli trase
peste ochii copilăriei
ninge
pastel de Crăciun
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Costel Zăgan Poezia se expune, expunându-ne rănile și frumusețea. Vers cu vers. Picătură de sânge sau de sudoare. ... -
Costel Zăgan Dragă Kitty încet-încet lumea începe să se obișnuiască și cu infernul spurcata capacitate de adaptare a omului își spune cuvânt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu