M-am trezit cu ochii
plini de viscol
şi de
ninsori de legănat copilăria
Brrr Doamne
ce iarnă imaginară
cu
mâinile înmănuşate-n versuri
cu
haine călduroase de sonete
şi
căciuli trase
peste ochii copilăriei
ninge
pastel de Crăciun
Costel Zăgan Am dat totul la o parte să-i fac loc lui Dumnezeu dar nu s-a-ntâmplat nimic și-atunci am îngenunchiat Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu