FREAMĂT
Noaptea dormi acasă
noaptea asta e aiurea
caut-o dacă nu-ți pasă
perna ta este pădurea
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Zveltă ca un spic de grâu
și mai tandră decât roua
înghit soarele candriu
și mă dau iar tuturora
Și mai tandră decât roua
Doamne cine poate fi
cad pe capul multora
nopțile din zori de zi
Doamne cine poate fi
înghit soarele candriu
pe ritmul lui do re mi
zveltă ca un spic de grâu
Și mai tandră decât roua
poezia mea de-a doua
Costel Zăgan, CEZEISME II
Mâinile când te visează
dragoste fără hotar
tu eşti îngerul de pază
te ating şi flori răsar
Dragoste fără hotar
infinitul te-nconjoară
însă totul e-n zadar
numai foc şi numai pară
Infinitul te-nconjoară
tu eşti îngerul de pază
dar te pierd a câta oară
mâinile când te visează
Dragoste fără hotar
te găsesc te caut iar
Costel Zăgan, CEZEISME II