marți, 14 aprilie 2020

NUMAI DOINA NE-A RĂMAS



Numai doina ne-a rămas

Ştefane Măria Ta
ridică-te nu mai sta

Că ne-au cotropit mârlanii
şi ne sug viaţa şi banii

Noi muncim ei se distrează
fie noapte sau amiază

Nu le pasă nu le pasă
şi-au făcut din stele casă

Viaţa lor de aur pare
a noastră zace în fiare

Ia-Ţi sabia lui Boldur
şi fă ordine în jur

Ne conduc azi gură-cască
şi ne pradă vai în gaşcă

Istoria-i loz în plic
ne ia viaţa pe nimic

Pe muchie de cuţit
din zori pân-la asfinţit

Costel Zăgan, Doine de pus la rană

luni, 13 aprilie 2020

CU POEZIA-N DOUĂ LUNTRI

Și poezia mă prelucrează non-stop
poezia îmi colindă Doamne trupul
mi-aduce din prima zi câteun strop
și umple albinelor cu miere stupul

Poezia îmi colindă Doamne trupul
poezia nu zidește poezia mă dărâmă
când noaptea tare-n mine urlă lupul
doar ecoul se-aude-n Limba Română

Poezia nu zidește poezia ne dărâmă
ne-aduce din prima zi câteun strop
Dumnezeu o să ne țină iar de mână
azi poezia ne prelucrează non-stop

Poezia îmi colindă Doamne trupul
suflete al meu n-o mai fă pe-a mutul

Costel Zăgan, Cezeisme II

duminică, 12 aprilie 2020

ÎNGERUL NU A MAI STRIGAT


Ioana Manolache
Îngerul nu a mai strigat
Costel Zăgan

Poemul are goluri de aer
Cuiburi
de
azur
buimac

Dacă nimic
nu
doare

TAC
(Poeme de-aprins focul)

REVELAȚIE

Ioana Manolache
REVELAŢIE
Costel Zăgan

Eu m-am născut într-o rază
de soare
într-un mănunchi de stele
neîntinat

La început mi-am adunat
gândurile
şi visele

Le-am comparat cu amintirea
rubinie
din cupele vechi

Şi-am văzut ce nimeni n-a visat
vreodată
că pot să fiu
ce şi-au dorit
străbunii

om
OM DEPLIN

Remember (1976)

vineri, 10 aprilie 2020

LUMEA SAU POEZIA-I O RANĂ - Costel Zăgan: SFORARUL ÎNGERILOR

LUMEA SAU POEZIA-I O RANĂ - Costel Zăgan: SFORARUL ÎNGERILOR: Îmi port îngerul Cu sfori imaginare O aripă e cuplată La o metaforă absurdă Alta la un epitet Cu efect Bacovia ...

SFORARUL ÎNGERILOR

Îmi port îngerul
Cu
sfori imaginare
O aripă
e
cuplată
La
o
metaforă absurdă
Alta
la
un epitet
Cu
efect Bacovia

Tac
și
îngerul
va ateriza
La
stația următoare

Scriu
și
aripile
mă ridică
la
cer

Cu
înger
cu
tot

Costel Zăgan, Ode gingașe

CONVIEȚUIRE LITERARĂ

CONVIEȚUIRE LITERARĂ

Aproapele meu se spală pe mâini
cu necazurile mele eretice O face
ostentativ aș putea zice chiar artis
tic Fiecare necaz e smotocit până
ajunge la zero Când ating și eu ex
tazul de la distanță Și preț de-o re
vistă literară interbelică toată lumea
se declară satisfăcută

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POEZIA

 Simt abisul din abisul iubirii Costel Zăgan