de dragoste, toată ziua de dragoste
mai arde-i și tu un poem cu aliură,
cu garderobă mai filosofică,
amestecă un pic de Spinosa
colorează cu nițel Descartes,
iar deasupra, pune muștarul unei concluzii
contemporane, să te țină la zi
în otgonul și fisticul ideii
de dragoste mereu, ce naiba,
îți citesc un poem care începe serios,
chiar încruntat aș zice, și zdrang
n-ajunge bine la jumătate
că un vers îți sare-n piept, îți
bagă mâna-n sutien,
te pipăie, te mușcă, te ciupește
scoate tot de pe tine
și rămâi goală goluță
na, cearcă de mai citește
cu poetul în brațe
ca o nălucă peste tine
LUCIAN AVRAMESCU, BUNĂ SEARA, IUBITO, 1989