Lingouri de nori
Şi
ca
orice
locuitor
confortabil
al
patriei
sale
Am
o
groază
de
bănci
pe
cap
Că
probabil
Dumnezeu
ar
putea
Să
mă
transfere
anticipat
în
cer
Fără
nicio
problemă
Doar
pe
lună
plină
Mai
simt
Elveţia
furnicându-mi
pielea
Pentru
o
nouă
tranzacţie
De
versuri
geniale
Moarte
cât
mai
eşti
a mea
Hai
şi
pe
astea
ia-le
Costel Zăgan, Ode gingaşe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu