EREZIA CA O POEZIE ALBĂ
Între Shakespeare și Eminescu nu credeam
să învăț a muri din nou Îmbrățișând Statuia
Poetului Nepereche ca pe cea mai tandră
ninsoare Urmele mele caută zadarnic urmele poeziei
Satul pare încremenit
sub albul fără margini
Un cățel
ca
o
jucărie din copilărie
latră
dintr-o
iarnă paralelă
Ninge eminescian
Restu-i teatru-n alb
20 ianuarie 2018
Ipotești
Marionete
noi
oamenii
colorați
Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu