Costel Zăgan

EREZIA CA O POEZIE ALBĂ

Între Shakespeare și Eminescu nu credeam

să învăț a muri din nou Îmbrățișând Statuia

Poetului Nepereche ca pe cea mai tandră

ninsoare Urmele mele caută zadarnic urmele poeziei

Satul pare încremenit

sub albul fără margini

Un cățel

ca

o

jucărie din copilărie

latră

dintr-o

iarnă paralelă

Ninge eminescian

Restu-i teatru-n alb

20 ianuarie 2018

Ipotești

Marionete

noi

oamenii

colorați

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II