VASUL COMUNICANT AL TĂCERII

Costel Zăgan

Despre
cum
poate
fi
tradusă

O
pată
visătoare
de
sânge

Este
vorba
în
acest
poem

Pe
care
tocmai
mi-l
transplantează
tăcerea

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

ROUĂ FĂRĂ MEMORIE VIZUALĂ

Costel Zăgan

Stafiile se vând la kilogram

monștrii au la butoniere nori

de unde îngrul de neam

face speculă la comerțul cu zori

Cade soarele pe geana stângă

privirile se prăbușesc pe masă

începe-un fluier brusc să plângă

în cimitirul cult dar fără clasă

O ploaie fotogenică ne cheamă

un invalid mormânt face înviorare-

și peisajul este pus în rană

acont pentru psihoza următoare

ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012

AMICULUI MEU TURNĂTORUL

Costel Zăgan

AMICULUI MEU TURNĂTORUL

Activ

Noi iubeam același lucru

noi iubeam aceeași țară

cine-i frunză cine mugur

înăuntru sau pe-afară

Noi iubeam aceeași țară

însă eu eram vai altul

când te făceam de ocară

și făceam prin casă blatul

Eu eram mereu vai altul

ba o frunză ba un mugur

din adânc crește înaltul

noi iubeam același lucru

Noi iubeam aceeași țară

de dincolo de hotară

Costel Zăgan, CEZEISME II

EVOLUȚIE ÎN AMBELE SENSURI

Costel Zăgan

Până

s-ajungă

la

primul

om

Darwin

a

stricat

mai multe

maimuţe

În sens

invers

Apocalipsa

va arde

toate

etapele

Costel Zăgan, Poeme infracţionale

Costel Zăgan

EREZIA CA O POEZIE ALBĂ

Între Shakespeare și Eminescu nu credeam

să învăț a muri din nou Îmbrățișând Statuia

Poetului Nepereche ca pe cea mai tandră

ninsoare Urmele mele caută zadarnic urmele poeziei

Satul pare încremenit

sub albul fără margini

Un cățel

ca

o

jucărie din copilărie

latră

dintr-o

iarnă paralelă

Ninge eminescian

Restu-i teatru-n alb

20 ianuarie 2018

Ipotești

Marionete

noi

oamenii

colorați

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

Costel Zăgan

The genius is a man in excess.

Quote by Costel Zăgan about aphorisms, excess, genius, man

5/5 (1 vote)

add a comment

The genius is a man in excess.

Costel Zăgan

Costel Zăgan

 Lingouri de nori

Sunt

cel

mai

fericit

român

al

momentului

Şi

ca

orice

locuitor

confortabil

al

patriei

sale

Am

o

groază

de

bănci

pe

cap

Că

probabil

Dumnezeu

ar

putea

Să

mă

transfere

anticipat

în

cer

Fără

nicio

problemă

Doar

pe

lună

plină

Mai

simt

Elveţia

furnicându-mi

pielea

Pentru

o

nouă

tranzacţie

De

versuri

geniale

Moarte

cât

mai

eşti

a mea

Hai

şi

pe

astea

ia-le

Costel Zăgan, Ode gingaşe