***
Mă privești și taci. Cât o întreagă orchestră
după ce i-au fost furate instrumentele.
Inima mea? O pasăre ce clocește oul de unde
așteaptă ea însăși, înfrigurată, să iasă.
Uite, un pahar cu vin roșu se clatină
în pieptul lui Dumnezeu!
Nădăjduiesc să-l dai peste cap într-o zi.
De dorul tău își uită fețele zarul câștigător.
Noapte fără lună. Sunt fericit: tu ești
singura bijuterie din lume care poate
fi admirată numai pe întuneric!
O clipă am crezut că voi fi liniștit.
Dar cineva a spart ferestrele cercului.
O luăm de la capăt. Tu mă privești și taci.
Eu te iubesc. Știu, dragostea nu a vindecat,
niciodată, pe nimeni. Ea doar deschide răni
peste care noi, încrezători, presărăm sare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu