lacrimile poetului
sunt frunze albastre
ce nu adie în vânt
nu se lovesc de pământ
cad pur și simplu în sus
numai și
numai
în sus
când se întorc se spune că plouă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
MATINALĂ
Costel Zăgan Am dat totul la o parte să-i fac loc lui Dumnezeu dar nu s-a-ntâmplat nimic și-atunci am îngenunchiat Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
-
.jpg)
Costel Zăgan Onorabililor, deschideți ochii, să nu vă împingă viitorul în prăpastie! -
Costel Zăgan Poezia se expune, expunându-ne rănile și frumusețea. Vers cu vers. Picătură de sânge sau de sudoare. ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu