lacrimile poetului
sunt frunze albastre
ce nu adie în vânt
nu se lovesc de pământ
cad pur și simplu în sus
numai și
numai
în sus
când se întorc se spune că plouă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Costel Zăgan Poezia se expune, expunându-ne rănile și frumusețea. Vers cu vers. Picătură de sânge sau de sudoare. ... -
Costel Zăgan Dragă Kitty încet-încet lumea începe să se obișnuiască și cu infernul spurcata capacitate de adaptare a omului își spune cuvânt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu