EUGEN POHONȚU

MONA

migrez spre ultima umbră a surâsului tău

ușor, să nu-ți rănesc tristețea buzelor

ți-ai dus majestatea candorii cu șarpele pe umeri

iar într-un colț de inimă ai suspendat păcatul,

ca înserarea-n tindă a zeilor chilugi,

ai aflat,

în trupul meu nu mai locuiește decât pustia,

iubito, mi-ai rănit timpul înainte de mama,

poemul acesta îl vei umbla cu inima despicată.

LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, 2020